Psihologii si cainii

Imi plac psihologii pentru ca le recomanda celor singuri, deprimati sau bolnavi sa-si ia un animal de companie, de preferat un caine sau o pisica. Sigur, unii aleg sa-si cumpere o pasare, o broasca testoasa sau un acvariu cu pesti, dar am convingerea ca mangaierea unui ghem de blanita pufos face mai mult decat o conversatie cu un brotacel. Tot psihologii sunt cei care le recomanda parintilor sa le ia copiilor un animal de companie, pentru a-i invata sa se responsabilizeze. Si in cazul asta, tot cainele este prima recomandare, mai ales pentru ca trebuie dus afara de trei-patru ori pe zi, ceea ce nu e la indemana oricui. Poate fi, asadar, un exercitiu de organizare si de consecventa, dar si o dovada a faptului ca prietenul la nevoie se cunoaste :).

Majoritatea psihologilor nu au prejudecati, iar asta e un alt motiv pentru care ii simpatizez. Celor care au totusi idei preconcepute le recomand filmul Marley&Me ;).