Oficiale sunt trei mingi, una galbena si chitaitoare, ciordita de la o nepotica, una verde, primita cadou, una roz, un ursulet maro de la bam boo, rupt in fund, o sfoara de mici dimensiuni care pe vremea ei buna avea miros de menta, un maimutoi rosu adus din Austria, ramas fara o ureche, un os din piele pe care-l fac franjuri si care trebuie schimbat o data pe saptamana. Mai am o farfurie zburatoare verde, cu care ma jucam mai mult cand eram mica si care acum sta sub canapea. Jucariile neoficiale, adica cele care nu erau ale mele, dar pe care mi le-am insusit sunt un maimutoi mic si galben faultat si lasat fara un picior si niscai sosete. Ultimele sunt rara avis, dar si cand le prind, le arunc prin casa, latru la ele, le scot fulgii, cum s-ar zice.
Mai primesc nuci pe care v-am spus ca le rostogolesc noaptea pe parchet si apoi le mananc.
Cel mai dificil moment pentru mine e cand una din jucariile de serviciu intra sub canapea. Degeaba ma chinui s-o scot cu labuta, ca nu ajung. Asa ca apelez la ajutoare. Si latru, miaun, oftez, toate la urechea fina a alor mei. Mi s-a reprosat uneori ca special le arunc sub pat, ca sa fac rost de joaca, dar nu e adevarat. Totusi, e o idee buna, mersi pentru pont :).
Nu sufar insa maimutoii care canta si dau din cap. E ceva ciudat la ei. Sunt imprevizibili. Avem in casa doi din astia si stau pe spatarul de la canapea, unde eu nu prea ma urc. Un magar gri si un caine maro care, din cand in cand, se mai dau jos de la locul lor si au impresia ca sunt amuzanti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu