Brazii sunt fiinte statice, nu vorbesc, dar isi aprind becuri de indata ce se lasa seara si au sub ei pungi simpatice, inghesuite ca puii sub closca.
N-aveam somn, asa ca, pe la 1, am zis "afara cu bradul!". Si m-am pus pe despopotonat. Ma rog, eu m-am foit mai mult pe langa beteala si globuri, dar se cheama ca am coordonat echipa. Eu n-o sa inteleg prea curand care e treaba cu bradul asta. Mami se bucura infantil de fiecare data cand il aranjeaza, iar anul asta a facut exces de zel si l-a impodobit cu o saptamana inainte de Craciun. Bradul asta a stat la noi in casa o luna si n-a zis nimic, n-a miscat o frunza. Seara il apuca si-si aprindea luminite colorate, iar eu am zis ca asta nu-i lucru curat. Daca era sincer, se aprindea tot timpul.
Nu-mi place bradul de Craciun si pentru ca jucariile pe care le arunc in joaca ajung sub el si mi-e frica sa ma duc sa le mai iau. Un fel de baubau.
Brazi din astia am mai vazut si la bunici, de Craciun. Unul era mic si cocotat pe masa, inconjurat de bomboane si de prajituri. Lumea se foia pe langa el, mai baga mana in cosulete si apoi ducea la gura. Pesemne ca era ceva de mancare. In tot cazul, nici asta nu vorbea, dar se lumina seara dintr-odata. La ceilalti bunici, un brad mare, cam ca ala de acasa, dar natural din ce am inteles. Mai ieseau de sub el pungi colorate la vederea carora lumea incepea sa se pupe, altii chiar sa topaie. E inutil sa va zic ca si asta era mut.
Concluzia mea e urmatoarea: brazii sunt niste fiinte bizare, nu vorbesc, dar isi aprind becuri de indata ce se lasa seara si au sub ei pungi simpatice, inghesuite ca puii sub closca. Eu cu ei prietenie nu leg, asta sa le fie clar!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu