Prieteni de pus pe rana

Cine se mai indoieste de efectele benefice pe care le au animalele asupra sanatatii omului sau cine sta pe ganduri daca sa-si ia sau nu un caine sa citeasca aici un articol despre cum au redescoperit zambete si sperante cativa batrani de la un azil din Romania.

Nesociabila de mine

Bine ca s-a oprit ploaia, sa mai pot iesi la plimbare si eu. Am fost in Herastrau si am latrat la un caniche, la un labrador, la un ciobanesc german, la un pui de rottweiler si la un brac ciocolatiu. Nu stiu cand o sa devin si eu mai prietenoasa cu cei care vor sa ma cunoasca :).

Durerile de articulatii, tratate cu celule stem

Cercetarile in medicina veterinara nu bat pasul pe loc, as spune cu entuziasm. Ultimele noutati din domeniu se refera la tratarea osteoartritei (inflamatie a osului si a articulatiei), in cadrul a doua studii clinice, folosind celulele stem. Acestea au fost prelevate din grasimea cainilor, iar doua zile mai tarziu au fost injectate in articulatia afectata. Peste o treime din cainii care au facut acest tratament au putut sa renunte la terapia cu medicamente nonsteroidale antiinflamatorii, iar la 25% s-a observat o scadere a dependentei de aceste medicamente. Studiile, citate de NorthJersey.com, mai precizeaza insa ca 20% dintre cainii tratati nu au simtit nici o imbunatatire. Concluziile cercetatorilor mai spun ca tratamentul cu celule stem nu este eficient pentru cainii care sufera de displazie de sold.

Injectate in articulatia "bolnava", celulele stem se divid in alte celule care reduc inflamatiile si produc molecule ce lubrifiaza articulatiile. Totodata, celulele stem le stimuleaza pe celelalte sa-si imbunatateasca functiile.

Povestea lui Allie, un boxer care avea dureri de articulatii si care a facut tratament cu celule stem, poate fi citita pe dogbreedinfo.

Boo sufera de osteoartrita severa si, inainte de tratamenul cu celule stem, schiopata, alerga cu greutate si abia reusea sa se dea jos din fotoliul lui. Povestea lui o puteti vedea in filmuletul de mai jos:



Foto: Flickr

Am urechi curate si sanatoase

Am fost la veterinar pentru controlul de rutina. Mi-a curatat urechile, mi-a smuls firele de par din ele (cum suna..) si mi-a spus ca-i plac urechile mele pentru ca-s curate, deci, sanatoase. Am stat cumintica pe masuta cat a durat toata procedura, sunt numai buna de laude. Vitaminele pentru articulatii, K-9 Complete Motion, o sa le reiau de luna viitoare.

Am gasit un filmulet interesant pentru cei care vor sa curete urechile cateilor acasa:



Cititi si: Urechile bichonilor se curata lunar

Bichonul in reclama

Cine are bichon sau orice alta rasa cu blana lunga stie ce inseamna sa nu stergi praful la timp in casa. Sper sa mai vad si alte reclame cu bichoni :D

Sindromul "singur acasa"

Suna pretentios, dar multi caini sufera de anxietate de separare. Sa-i spunem, mai bine, dorul cumplit de cei dragi? Neputinta de a sta singur? Oricum am denumi-o, si eu am trecut prin asta. In prima noapte in care am stat cu noua mea familie am plans ore intregi pentru ca-mi era dor de mama. Am avut parte de mangaieri si alintaturi, asa ca in a doua noapte m-am linistit si am dormit. Apoi, a trebuit sa raman singura acasa, cat erau ai mei la serviciu, si am oracait iar in nestire. Cand veneau ai mei de la serviciu ma gaseau smiorcaindu-ma. Cat eram singura acasa, aveam la dispozitie bucataria si holul, ca sa nu-mi fac nevoile peste tot, si nici sa trag de vreun cablu si s-o patesc. Intr-o dimineata, m-am asezat cuminte pe paturica, in sufragerie, si nu m-am dat plecata. Dadeam de inteles ca daca ma lasau acolo, nu mai fac scandal. Si asa a fost. Mi-am castigat cu inteligenta accesul in toata casa. In primele zile m-am purtat ca la carte, apoi am inceput sa rod ziare, un cosulet cu reviste, incarcatoare de telefon. In timp, reactiile astea s-au rarit, dar, din cand in cand, in momentele mele de singuratate aveam grija sa mai rup cate ceva ori sa fac caca pe covor.

Cainii care sufera de anxietate de separare pot fi obisnuiti treptat cu orele de singuratate. Daca tocmai v-ati luat un catel care plange cand este lasat singur acasa, exista cativa pasi pe care puteti sa-i urmati. Iesiti din casa, lasati cainele singur timp de cateva minute, iar daca a fost cuminte dati-i o recompensa. Daca-l auziti ca plange, asteptati pana se linisteste si apoi intrati in casa si laudati-l. Mariti treptat intervalele in care il lasati singur. De asemenea, inainte de a pleca de acasa pentru mai multe ore, plimbati-l 30 de minute, pentru a-l mai obosi.

Acestea nu sunt singurele metode prin care va puteti obisnui cainele sa stea singur. Daca devine agitat cand aude ca va luati cheile inseamna ca asociaza acest zgomot cu plecarea voastra. Spargeti aceasta rutina luand cheile si asezandu-va pe canapea. Cand plecati pentru cateva ore, spuneti-i de fiecare data, pe acelasi ton, "ma intorc repede" pentru a-i oferi siguranta ca nu-l abandonati. E recomandat ca plecarile si sosirile sa nu fie insotite de efuziuni de afectiune. Daca sare pe voi cand va intoarceti de la serviciu, ignorati-l pana se linisteste si apoi mangaiati-l. Asta e greu de facut si va trebuie ceva stapanire de sine! Va spun ca pe ai mei nu-i lasa sufletul sa nu ma ia in brate imediat cum intra pe usa, pentru ca ce e la gura mea, de bucurie ca-i vad, stiti si voi, cei care aveti catei :)

V-ati lua concediu ca sa va ingrijiti animalutul?

Se intampla in unele tari (aici) si ma intreb ce fel de concediu este acesta: platit sau nu. Mi se pare o idee buna, indiferent de natura concediului, si va explic de ce. Numai cine nu are acasa un animalut nu stie ce e in sufletul stapanului cand isi lasa acasa prietenul bolnav sau proaspat operat. As spune, deci, ca eficienta lui la serviciu in astfel de momente poate sa scada si n-ar avea nimeni de castigat, in ciuda faptului ca angajatorii britanici spun ca au pierderi financiare tocmai din cauza acestor concedii. In afara de faptul ca un stapan al carui animalut este bolnav e mai mult cu capul in nori, n-ar fi de mirare sa foloseasca o parte din timpul de la serviciu pentru a se documenta pe forumurile de specialitate. Sa nu uitam ca oamenii nu sunt roboti si exista momente in viata cand e greu sa lasi problemele personale la usa locului de munca, asa cum nu de putine ori se intampla sa intri in casa cu dileme profesionale. Mi s-ar parea mai de bun-simt sa lasi omul sa se duca o zi, doua sa-si rezolve problemele si sa se intoarca linistit, fericit si recunoscator ca a gasit intelegere. De cateva zile libere s-ar putea sa aiba nevoie si cei care isi iau adio de la prietenul lor fidel.

Si acum, sa va dau si argumentele ce tin de noi, animalutele. Cine trece printr-o operatie are nevoie de supraveghere ca sa nu se apuce sa faca sarituri in si din pat, actiuni care s-ar putea sfarsi destul de trist. In unele cazuri, tratamentele medicamentoase se administreaza la intervale scurte de timp, iar in altele mai grave e nevoie de perfuzii. Sunt momente critice in viata noastra cand avem nevoie de ajutorul celor dragi, pentru ca, singuri cu taxiul la cabinetul veterinar, nu ne putem deplasa. Si, desigur, o mangaiere si o incurajare in plus s-ar putea sa ne ajute sa ne insanatosim mai repede :)

Foto: Flickr

Vitamine pentru blanita

Primavara trecuta am luat si eu vitamine pentru blana. La recomandarea veterinarului, am ales Velcote, un sirop lipicios. Medicul mi-a spus sa pun doza recomandata peste mancare si ca o sa "rup" castronul, de bun ce e, nu alta. N-am rupt nimic, ca nu prea mi-a placut, dar blanita frumoasa mi s-a facut, am remarcat si eu. Ceea ce inseamna ca voi repeta experienta curand. Ce contine Velcote? Nuci africane si americane, germeni de grau si seminte de canepa. Cool, nu? Mai precis, vitamina A, D3, E, lecitina, acid linoleic, acid oleic, Omega 3 si Omega 6.

Toate acestea previn uscarea pielii, aparitia matretii, naparlirea, mancarimile si dau stralucire blanitei. Producatorii spun ca efectele sunt vizibile inca din primele 3-5 zile de la administrarea siropului si eu nu pot sa-i contrazic, ca doar v-am zis ca am fost multumita. Pretul e usor piperat, recunosc. Pe o sticluta de 100 ml care mi-a ajuns pentru o cura am dat in jur de 58 de lei. Mi-a mai ramas ceva, dar trebuie sa ma asigur ca siropul mai e eficient.

In pet shopuri se mai gasesc si alte vitamine pentru pielea si blana cainelui: Pet Phos Special Pelage (27 lei), Biotin Forte (182 lei), Cani Derm (61 lei), K-9 Derma Plus Canine (80 lei), Ulei de somon (65 lei), Vitaderm (56 lei).

Cu nasul la control

In mod normal, nasul cainilor poate fi cand uscat, cand umed, cand cald, in intervale scurte de timp. Acest lucru li se intampla mai ales celor care au stat la soare, intr-o camera prost ventilata sau langa un calorifer si nu reprezinta un motiv de ingrijorare. Lucrurile se complica insa daca patrupedul are nasul uscat timp de cateva zile sau daca aceste simptome sunt insotite de letargie, diaree sau voma, caz in care ar fi bine sa mergeti la veterinar. Controlul medical se impune si atunci cand nasul cainelui este aspru, inflamat sau depigmentat, pentru ca este posibil sa fie vorba despre o alergie sau o sensibilitate la castroanele din plastic pentru mancare. De asemenea, un caine cu nasul umed care stranuta sau care respira cu dificultate poate avea infectii respiratorii sau leziuni nazale.

Cainii isi regleaza temperatura corpului si cu ajutorul nasului, motiv pentru care atunci cand le este foarte cald, transpira in aceasta zona. In plus, in momentele acestea, nasul cainelui nu este doar umed, ci si cald. Dupa ce organismul si-a reglat temperatura, nasul va deveni uscat si cald.

De ce e bine sa aveti microcip

Mi-am pus microcip vara trecuta, inainte de a pleca in Grecia, pentru ca, teoretic, altfel nu puteam trece granita. Procedura n-a fost una dureroasa, desi m-am zbatut nitel si i-am dat de furca veterinarului. Pentru multi, microcipul s-ar putea sa para un moft. De fapt, el are o utilitate extrem de mare pentru ca patrupezii care s-au pierdut de stapan au sanse mult mai mari sa ajunga inapoi acasa. Microcipul se implanteaza sub piele, de obicei in zona cefei, cu ajutorul unei seringi speciale, si contine un transmitator radio si un "computer" de dimensiuni foarte mici cu un numar de identificare. Acestuia ii sunt atribuite datele de contact ale stapanului. Codul poate fi citit in majoritatea cabinetelor veterinare cu ajutorul unui dispozitiv ce foloseste unde radio. Un catel pierdut care, la un moment dat, ajunge pe mainile cuiva va face si un control la medicul veterinar care va putea identifica astfel patrupedul.

Microcipul este de marimea unui bob de orez si este facut dintr-o sticla compatibila cu tesuturile vii. Microcipul se implanteaza o singura data si nu mai poate fi scos niciodata de sub pielea cainelui. Dupa implantare, veti primi o serie de etichete cu codul microcipului de care veti avea nevoie daca o sa calatoriti cu avionul in strainatate.

Calatorului ii sade bine cu drumul

Fusei plecata in Moldova, la bunici. Prin nameti si, apoi, ploi, am ajuns cu bine inapoi. Ce am facut? M-am jucat cu Lala si Ben, prietenii mei, am mancat jumatate de chifteluta pentru ca am cersit cu neobrazare la fiecare masa si pana la urma am prins ceva. Insistenta, mama succesului, tineti minte ce va zic! Intrarea in Bucuresti a fost usor neplacuta, pentru ca am trecut pe la veterinar pentru mancare si un control de rutina si am inceput sa tremur de indata ce am intrat in cabinet. Norocul meu ca doctorul era in operatie, asa ca am luat doar mancarea si doua oase din piele. N-o sa scap de control. Am auzit ca saptamana viitoare e planificat. Brrr...Haideti ca am o treaba cu osul din piele acum. Pofta mare si voua!

Tartrul si diabetul uratesc mirosul gurii

Labuta sus cui nu-i miroase gurita deloc! Aha, vad niste priviri rusinate in ultimul rand, acolo, mai in stanga :). Pai, sa va explic. Motivul principal ar putea fi placa bacteriana, tartrul sau cariile. Rasele care au nasul scurt si plat, precum pechinezul si mopsul, sunt cel mai predispuse la boli parodontale din cauza modului in care sunt asezati dintii. Afectiunile parodontale sunt adeseori insotite de salivare excesiva, anorexie si pierderea dintilor, asa ca e bine sa nu ignorati aceste simptome.

Mirosul neplacut al gurii la caini mai poate fi provocat si de diabet, de afectiuni renale sau gastrointestinale. La aceste cauze se mai adauga sinuzitele, faringite sau amigdalite.

Tratamentul variaza in functie de cauza halenei. Daca este vorba de o boala parodontara, medicul veterinar va face un detartraj si, probabil, va extrage dintii care si-au pierdut jumatate din osul de sustinere si din gingia care-l inconjoara.

Cititi si: Nu ma spal pe dinti

Stapanii de pisici, mai destepti decat cei de caini?

Lume, lume, un studiu nou (aici) realizat de cercetatorii britanici si, zic eu, sponsorizat de pisici arata ca stapanii acestora sunt mai scoliti decat proprietarii de caini. Nu vreau sa ma lansez in vreo teorie a conspiratiei, dar banuiesc ca treaba a fost pusa la cale de pisicile nemultumite de eticheta cu care cainii umbla-n coada si anume cea de "prietenul cel mai bun al omului". Dupa sute de ani care au elogiat caracterul fidel al cainelui, pisicile nazdravane au copt un plan menit sa maguleasca orice biped care se straduia sa aleaga intre cele doua specii de mamifere.
Priviti aici dovezi ale bunelor intentii pisicesti:

La joaca

Nu stiu ce ati facut voi, dar eu, previzibila, am mai tras niste ture pe afara. Asa zapada si viscol n-am mai vazut in toata vietisoara mea de 1 an si jumatate. Superb! Am alergat pana mi-am udat blanita de tot. Puteti sa vedeti si voi in penultima poza cum se prinde zapada de mine :)

Aspiratorul

Putine lucruri ma sperie asa tare cum o face aspiratorul. E suficient sa-l vad cum vine in casa din balcon si fug, cu coada intre picioare, sub pat. Odata bagat in priza, scoate zgomote uluitoare care ma fac sa ma agit prin toate colturile casei si sa latru surd. Intr-o zi de curatenie, m-am ascuns in cada, am iesit de acolo, m-am dus la usa, apoi am facut pipi in pat. Toate ca toate, dar nu inteleg ce inspecteaza sub patul din dormitor cu furtunul ala lung si negru. Sub patul respectiv ma duc de fiecare data cand nu ma simt in siguranta si nu agreez deloc faptul ca intra pana si acolo.

Au incercat ai mei sa ma imprieteneasca cu aspiratorul, dar nici un rezultat. Odata l-au lasat o jumatate de ora pe covorul din sufragerie numai ca sa ma duc sa-l miros si sa-mi dau seama ca e inofensiv. Am reusit sa-l ignor, dar cand a inceput sa huruie, mi-am pierdut din nou calmul.
Il admir sincer pe bichonul frise din filmuletul de mai jos:

Facem asa?

ANM a anuntat cod portocaliu de ninsori in 13 judete si in municipiul Bucuresti. Propun sa va luati aparatele foto, sclavii stapanii din dotare si sa iesiti la o zbenguiala in zapada. Ceea ce o sa fac si eu. Trimiteti-mi pana maine seara poze cu voi si le pun aici :D.

Oglinda, oglinjoara...

Cainii stresati casca mai des

Cascatul imbunateste fluxul de oxigen din creier si accelereaza bataile inimii. Cainii stresati, anxiosi sau cei care au de executat la un concurs o serie de exercitii fizice, precum cele de agilitate, casca adeseori pentru a se energiza. Anxietatea la caini poate sa apara din motive aparent banale: redecorarea casei, musafiri sau modificari in comportamentul stapanului. Daca aveti un catel anxios care casca des, solutia este sa-i intariti sentimentul de siguranta printr-o oarecare rutina. Un caine care casca in timpul antrenamentelor vrea sa-si multumeasca stapanul, dar nu stie cum, asa ca n-ar fi rau sa-l lasati sa se mai relaxeze si sa-l incurajati. Ca si in cazul oamenilor, cainii mai casca si din cauza oboselii si a plictiselii.

Cu cainele in masina

Imi place sa calatoresc cu masina, pentru ca la destinatie ma asteapta adeseori surprize placute. De cele mai multe ori, stau pe bancheta din spate, pe paturica mea roz, alaturi de cateva jucarii si un os din piele, ca sa nu mai fac mutre, intrucat locul meu preferat e in fata, la ai mei in brate, pe stanga sau pe dreapta, nici nu mai conteaza atata vreme cat sunt lipita de cineva. Stiti cum faceam cand eram mica? Stateam pe bancheta din spate, pe paturica roz, si oracaiam din toti rarunchii. Nu-mi era rau, doar voiam sa ma tina cineva in brate :). Cum mi se indeplinea visul, cum ma linisteam si eram cea mai fericita. Intr-un final, n-am mai zbierat, pentru ca de cateva ori m-au lasat ai mei sa bocesc cate o ora si asa mi-am dat seama ca nu ajung nicaieri. O singura data era s-o patesc in plimbarile mele, cand am dat sa ies disperata din masina parcata pe marginea drumului. Treceau masini in viteza si probabil ca s-ar fi terminat prost de tot, daca nu ma prindea cineva de ceafa fix in momentul cand am atins pamantul cu labutele din fata. Ioi, nu vreau sa-mi amintesc!

De regula, cainilor invatati de mici cu masina nu li se face rau in timpul calatoriei. Daca vedeti ca patrupedul saliveaza sau vomita, inseamna ca are rau de masina. Nu-i dati sa manance inainte de a pleca la drum lung si intrebati medicul veterinar daca puteti sa-i administrati cainelui o pastiluta pentru a preveni raul de masina. In schimb, puteti sa-l rasfatati din cand in cand cu biscuiti, pentru a-l ajuta sa se relaxeze. Ar fi bine sa nu lasati cainele sa stea pe bancheta din fata, in bratele soferului sau sus langa luneta, pentru a evita riscul de accidente daca puneti o frana brusca. In plus, cainii de talie mica pot ajunge foarte usor la picioarele soferului, eventual pe pedale.

De multe ori, cainilor le place sa-si scoata capul pe geam, dar acesta este un obicei destul de periculos. Se pot lovi, iar curentul le poate cauza otite. De asemenea, mucurile de tigara aruncate din alte masini ar putea sa-i puna in pericol. Daca are loc, un caine mai agitat poate chiar sa sara pe geam atunci cand vede o provocare. Lasati geamul din spate foarte putin deschis, cat sa poata mirosi aerul care intra. Daca aveti un caine agitat, puteti sa folositi o centura de siguranta speciala pe care o gasiti in pet shop. Cei care au SUV pot pune cainele in spate, intr-o cutie mai mare, pentru a-l ajuta sa nu-si piarda echibrul la curbe.





Cititi si: Reguli pentru cainii care calatoresc cu avionul

Nu treziti cainii cand au cosmaruri!

Majoritatea cainilor dorm in jur de 14 ore pe zi, dar durata somnului variaza in functie de rasa, varsta si de personalitatea lor. Odata intinsi, pulsul si temperatura corpului scad, iar respiratia incetineste. Ca si la oameni, somnul cainilor trece de la o etapa cand pot fi treziti usor la alta mai profunda, similara cu stadiul REM (Rapid Eye Movement) la oameni. In aceasta ultima faza, pulsul se mareste, ochii se misca rapid, muschii sunt relaxati, apar visele, deci inclusiv cosmarurile. Acestea sunt normale si e bine sa nu treziti cainele, pentru ca si el are nevoie de cateva ore de somn neintrerupt. In afara de asta, o sa-i ia ceva timp sa-si revina din buimaceala si n-ar fi exclus sa va muste, ca urmare a mecanismului de aparare. Visele cainilor sunt mai dinamice ca ale oamenilor si mai scurte.

Si eu mai am cosmaruri din cand in cand. Scancesc, pleoapele imi tremura usor, dau din codita si, uneori, din picioare. Priviti-l pe acesta:

Pot si eu asa!

Poza asta, primita pe mail, imi aminteste foarte bine de Rocky, verisorul meu de la Iasi, un labrador negru, ajuns la matusalemica varsta de 10 ani. Rocky a fost crescut de mic intr-un apartament si week-enduri de-a randul a avut ca distractie principala inotul in Lacul Ciric. Ca si mine, a fost in mai toate plimbarile facute de ai lui si a stat frumos in camere de hotel, ca un catel cinstit. Acum s-a mutat la casa si are in subordine trei caini.

In toata tineretea lui, Rocky a fost un caine cuminte. Acum cateva luni insa s-a hotarat sa plece de acasa intr-o delegatie pe la vecine. Era suparat ca nu putea avea acces la subalterna lui, Roxy (da, alta Roxy), care tocmai trecea prin perioada de calduri. Sa fi fost criza de identitate la cainii de varsta a treia? Timp de cateva zile, ai lui l-au cautat disperati in tot orasul. Au luat la picior toate locurile unde s-ar fi putut duce Rocky, au pus anunturi, au cautat pe internet. Nimic. Pana intr-o zi, cand s-a intors singurel acasa, spasit si mort de foame.

Poza de mai sus ma cam face sa-mi rod gherutele de invidie, pentru ca eu cu Rocky n-am asa o relatie. V-am povestit ca nu ma inteleg cu cainii de talie mare si ma apuca istericalele cand vad vreunul. Asa si cu el. Cand il vad mare si negru, incep sa-l latru, desi bietul de el nu-mi zice si nu-mi face nimic. Se uita intelegator la mine si incearca sa ma faca sa ma simt bine la el in curte. As putea si eu sa topai alaturi de Rocky, asa cum fac cei doi din poza... Ce protejat trebuie sa se simta bichonul!

Medicamentele pentru oameni, toxice pentru caini

Aveti grija unde tineti medicamentele pentru oameni, deoarece unele dintre ele sunt toxice pentru caini, chiar si in doze mici. Ibuprofenul, aspirina, paracetamolul si naproxenul sunt doar cateva exemple de medicamente care le pot cauza patrupedelor ulcere, afectiuni renale si hepatice. Antidepresivele pot provoca voma, letargie, precum si instalarea sindromului serotoninic, manifestat prin agitatie, febra, hipertensiune si dezorientare, in timp ce medicamentele pentru tratarea ADHD-ului (tulburare cu deficit de atentie, hiperactivitate/impulsivitate) si a racelii ori sinuzetei le pot cauza cainilor hipertensiune si febra. La randul lor, antidiabeticele orale duc la scaderea dramatica a nivelului de zahar din sange, fenomen manifestat prin dezorientare. Si vitamina D este periculoasa, aceasta cauzand voma, pierderea poftei de mancare, precum si nevoia crescuta de a bea apa si de a urina.

Nu administrati medicamente cainilor decat la indicatia medicului veterinar si nu le inlocuiti pe cele prescrise cu altele asemanatoare pentru ca acestea din urma pot contine substante periculoase pentru organismul patrupedului.
Daca patrupedul a inghitit din greseala medicamente, mergeti de urgenta la veterinar. Unele semne ale intoxicatiei, precum sangerarile interne sau deteriorarea functiei renale ori hepatice, nu se vad imediat. Vomitatul sau schimbarile de comportament pot aparea abia dupa cateva ore de la ingestie, cand e posibil ca unele functii ale organismului sa fi avut deja de suferit. Pentru un tratament eficient, spuneti-i veterinarului ce fel de pastile a inghitit cainele si, mai ales, cat de multe. Medicul va trebui sa calculeze doza inghitita masurand miligramele de medicamente pe kilogram/corp.

Urechile bichonilor se curata lunar

Un alt lucru care nu-mi place sa mi se faca este sa ma curete cineva in urechi. De regula, de asta se ocupa cineva de la cabinetul veterinar care imi smulge lunar firele de par din canalele auriculare. Sper ca ma intelegeti, cui i-ar placea asa ceva? In afara de asta, dupa fiecare baita imi sterg urechile cu tampoane demachiante pentru a indeparta mizeria. Tot pentru mentinerea urechilor curate si sanatoase, puteti sa le stergeti cu o solutie speciala, recomandata de medicul veterinar.

De voie, de nevoie, mai mult de nevoie, trebuie sa suport procedurile cu pricina, pentru ca altfel as face infectii si inflamatii. Acestea sunt cauzate de bacterii si acarieni (paraziti care se transmit de la un caine la altul si care pot fi observati de catre medicul veterinar cu ajutorul otoscopului sau al microscopului), care se dezvolta in zonele cu par, umede si murdare. Acarienii se pot transmite cainilor de toate varstele, dar mai predispusi sunt cateii tineri din cauza ca nu au sistemul imunitar dezvoltat.

In mod normal, urechile bichonilor au culoarea roz pal, nu miros si, in afara unei cantitati mici de ceara, sunt curate. Culoarea rosie a urechilor, scuturarea frecventa a capului si scarpinarea urechii, mirosul neplacut si scurgerile auriculare sunt semne ale infectiilor sau ale inflamatiilor, caz in care ar fi bine sa consultati medicul veterinar. Otitele pot fi totodata semne ale alergiilor, ale tulburarilor hormonale sau ale unor boli ereditare. Otita am facut si eu acum vreo jumatate de an, cand am mancat "ilegal" niste friptura de pui. Tratamentul a fost neplacut, pentru ca a trebuit sa-mi pun in ureche o solutie unsuroasa (Dexogen) care mi-a murdarit blanita din zona, de ziceai ca nu ma mai spalasem (pe cap) de cativa ani.

Recompense care motiveaza cainii

Cand eram mica, invatasem sa ma rostogolesc pe covor la cerere. Am priceput repede ce trebuia sa fac pentru ca de fiecare data cand mi se arata ce se asteapta de la mine primeam o bobita din mancarea mea preferata de atunci, Royal Canin. Intelesesem atat de bine ca fac o treaba buna, incat repetam rostogolirile si cand cerseam la masa :). Am mai invatat sa stau cuminte la poze, pentru ca am fost rasplatita cu bucatele de mere. Cand vad aparatul foto indreptat spre mine in casa, ma intind si doar imi mai mut capul putin intr-o parte sau alta pentru diversitate.

Recompensele sunt foarte importante pentru caini si e bine sa fiti atenti la ce anume ii place mai mult patrupedului. Unii caini reactioneaza foarte bine la recompense culinare, altii la jucarii de plus sau chitaitoare, in vreme ce altii se multumesc cu laude si mangaieri. Daca observati ca patrupedul vostru nu este motivat de recompensa pe care ati ales-o, nu va pierdeti rabdarea si gasiti-o prin mai multe incercari pe cea care ii place. Nu uitati ca atitudinea voastra relaxata este la fel de importanta. Daca tipati la caine atunci cand nu intelege ce vreti de la el, o sa-l speriati. Cainele trebuie sa-si primeasca rasplata de indata ce a executat actiunea dorita de voi, altfel nu va face legatura intre rasplata si exercitiu.

Odata ce cainele a priceput ca primeste recompense pentru ce face, rariti frecventa cu care i le dati pentru a-i tine mereu atentia treaza si pentru a nu-l plictisi. De exemplu, daca a invatat sa sada, dati-i rasplata dupa doua minute de sezut, apoi dupa patru si iar dupa doua minute, dar nu-l lasati sa astepte mai mult. Daca patrupedul nu este foarte entuziasmat de ce face, mentineti cantitatea recompenselor, dar daca se arata foarte bucuros, dati-i o "prima". Sa nu va mirati insa daca intr-o zi va fi motivat de o anumita recompensa, iar a doua zi va avea nevoie de alta.

Cate-un fulg...

Va dati seama ca nu puteam rata inca o portie de zapaceala prin zapada, da? OK :)