Putine lucruri ma sperie asa tare cum o face aspiratorul. E suficient sa-l vad cum vine in casa din balcon si fug, cu coada intre picioare, sub pat. Odata bagat in priza, scoate zgomote uluitoare care ma fac sa ma agit prin toate colturile casei si sa latru surd. Intr-o zi de curatenie, m-am ascuns in cada, am iesit de acolo, m-am dus la usa, apoi am facut pipi in pat. Toate ca toate, dar nu inteleg ce inspecteaza sub patul din dormitor cu furtunul ala lung si negru. Sub patul respectiv ma duc de fiecare data cand nu ma simt in siguranta si nu agreez deloc faptul ca intra pana si acolo.
Au incercat ai mei sa ma imprieteneasca cu aspiratorul, dar nici un rezultat. Odata l-au lasat o jumatate de ora pe covorul din sufragerie numai ca sa ma duc sa-l miros si sa-mi dau seama ca e inofensiv. Am reusit sa-l ignor, dar cand a inceput sa huruie, mi-am pierdut din nou calmul.
Il admir sincer pe bichonul frise din filmuletul de mai jos:
sâmbătă, 6 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Dar iti iubesti cainele, fratioare, din moment ce are blog :|
RăspundețiȘtergerede uscatorul de par ce zici?
RăspundețiȘtergerespiritul timpului: da, foarte mult, cam ca toti cei care au animalute in casa :)
RăspundețiȘtergereCorina: ala imi place. nu stiu cum, dar m-am obisnuit cu el si cand il vad/aud ma pun cu burtica in sus si astept sa ma incalzeasca. la voi cum e?
Noi, adica Leo - si nici animalutele pe care le-am avut de-a lungul timpului - nu s-au imprietenit cu uscatorul - il scuipau/maraiau si-i dadeau palme :))
RăspundețiȘtergereaha, fiecare cu antipatiile lui. la pisici cred ca e si mai clara treaba, ca ele-s mai categorice in atitudine :))
RăspundețiȘtergere