Sterilizarea m-a scăpat de piometru și cancer

Acum fix trei luni, am fost dusă la doctor și sterilizată cu forța. Pardon, să reformulez. În urmă cu două luni, într-o dimineață senină, am auzit zornăitul lesei și, bucuroasă foc, m-am așezat cu burtica în sus, în așteptare. Încet-încet, am ajuns la doctor. S-a apropiat de mine cu seringa și am început să urlu din toți rărunchii. „E genul care plânge preventiv. Să vezi ce-o să facă după operație“, i-a spus doctorul mamei. Mi-a făcut injecția deși eu continuam să urlu și să protestez, după care am fost trimisa la plimbare în curtea cabinetului.


În zece minute, am amețit ușor, încât nu mă mai puteam ridica în două lăbuțe și nici cum mă cheamă nu-mi mai puteam aminti prea bine. Asta a fost preanestezia. Doctorul mustăcios mi-a mai făcut o injecție și în câteva minute n-am mai știut de mine. Am leșinat.

M-am trezit după vreo 45 de minute și am început să urlu ca un animal rănit. „O auzi? Ce ai, mai, că o termini pe maică-ta!", l-am auzit ca prin vis pe doctor spunând pe hol. Am fost scoasă din sala de operație, înfășurată într-o cămășuță improvizată dintr-un cearceaf ca vanilia primit de la bunica, și pusă pe masa de consultație. Gemeam cu privirea fixă și limbuța scoasă. Mama a început să vorbească cu mine și brusc am tăcut. „Ți-a auzit vocea. S-a liniștit. “, i-a spus medicul.

Purtată pe brațe, am ajuns acasă. Am stat pe niste scutece două zile, pentru că făceam pipi pe mine. Mai ridicam capul din când în când, voiam să mă mișc, dar nu puteam. Eram amețită. Ai mei au dormit pe jos lângă mine, iar noaptea m-am ridicat de pe scutec și am făcut pipi la picioarele lor. Mă fâțâiam ca un bolnav nerăbdător să-și retrăiască viața. „De ce n-o sta locului?", se întreba tata în miez de noapte.

A doua zi am fost la doctor, pentru antibiotice. Câteva zile am păpat pastile. Am păpat însă și multă cărniță de pui fiartă, pentru că doctorul i-a spus mamei să mă alinte. Mă simțeam tot mai bine, dar cămășuța ca vanilia pe care trebuia s-o port, pentru că altfel mă lingeam la operație, mă deruta foarte tare. În câteva zile, aveam iar energie și țopăiam din nou pe toate canapelele și scările.

După o lună de la operație, am fost la control. Mă îngrășasem cu 400 de grame, deși mâncam normal. Doctorul i-a spus mamei să-mi adapteze porția de mâncare în funcție de efortul pe care-l fac zilnic. Nu ies la plimbare și la alergat, mănânc mai puțin. Merg la înot, alerg prin parc sau prin casă, mănânc normal. După încă o lună, revenisem la cele 4,7 kilograme. Superb.

Acum mă simt excepțional. Am scăpat de perioada în care intram în călduri și în care eram îngrozitor de agitată. „Mă doare sufletul s-o mai văd așa“, o auzeam pe mami spunând în timp ce mă urcam mereu la ea în brațe, speriată și încordată că nu știam ce mi se întâmplă atunci când eram în călduri. Am scăpat de lactațiile false pe care le făceam după fiecare ciclu și de unguentele pe care trebuia să le folosesc.

Operația de sterilizare a costat 180 de lei, la care s-a adăugat prețul antibioticelor, încă vreo 50 de lei. Multumesc pentru ajutor! Multumesc și doctorului mustăcios. Acum știu că nu voi face nici piometru, nici cancer. Burtica arată impecabil și nu se mai vede nici o urmă de cusătură. Am avut fire resorbabile la suprafață și mai am unele în interior tot resorbabile, de care voi scăpa după șase luni de la operație.

Așa arătam la o oră de la operație:

Hugs!