Prima mea calatorie cu trenul n-a fost insa lipsita de peripetii. Abia apucam sa iesim din Bucuresti, ca ne oprim in camp. Dupa vreo zece minute, una dintre controloare intra pe usa si se opreste in mijlocul vagonului. Inspira adanc si spune: "Am de facut un anunt. A luat foc pe traseu o locomotiva a unei companii private si nu stim cand o sa plecam". Zarva in tot vagonul. "Cum adica nu stiti cand o sa plecam?", intreaba un nene iritat. "Sa ne dati banii inapoi!", striga cineva. "Va dam in judecata!", ameninta altcineva. Dupa cateva minute de explicatii vagi si ridicat din umeri, controloarele pleaca sa anunte vestea si in celelalte vagoane. Peste putin timp, trenul se pune in miscare. 20 de minute intarziere. Nu-i bai.
Din ce am inteles, trenurile aratau groaznic acum cativa ani. Azi am mers cu un accelerat acceptabil. Compartimentele nu mai au doar 8 locuri sau cate aveau inainte, vagoanele semanand cumva cu autobuzele acum. Discutiile din tren sunt insa aceleasi si la fel de aprinse. Tema principala vine din politica, iar oamenii arunca pareri pro si contra vremurilor lui Ceausescu. Din multime, se desprinde un personaj cu voce puternica si idei fixe. Tine mortis sa convinga pe toata lumea ca are dreptate. "Astia toti ne fura acum", tuna el. "Da' mai taci odata, ca ne doare capul!", se revolta o femeie din capatul celalalt al vagonului. Omul isi inghite brusc cuvintele si-si arunca privirea pe geam.
Cinci ore si jumatate am facut de la Bucuresti la Bacau, pe stomacul gol. N-am baut apa, n-am facut pipi. Am lalait-o mult pe drum pentru cei 300 si un pic de kilometri, dar macar nu s-a luat nimeni de mine ca ma aflu in tren. Pana la proba contrarie, cainii pot calatori bine mersi cu trenul. Ma intorc cu un rapid duminica, iar pana atunci o sa alerg cat pot de mult prin iarba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu